miercuri, 22 aprilie 2009

Încă cinci ore...

O musculiţă efemeră se naşte la ora nouă dimineaţa, în plină zi, ca să moară la ora cinci spre seară; cum ar putea ea să înţeleagă noaptea?... Mai dă-i cinci ore de existentă, şi atunci va vedea şi va pricepe ce e noaptea.
Sthendal, Roşu şi negru

Asta mă face să mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi intâlnit oamenii pe care i-am cunoscut. Dacă aş fi trecut nepăsător pe lângă atâtea lucruri de care m-am bucurat sau nu, dacă nu m-aş fi oprit să culeg o floare sau un zâmbet. Cu siguranţă, aş fi fost mult mai sărac.

Dă o şansă unei musculiţe efemere să cunoască noaptea!

Un comentariu:

Ralucz spunea...

si eu m-am intrebat de multe ori cum ar fi fost daca nu m-as fi oprit sa vorbesc cu anumiti oameni...serie de intamplari ce trec pe langa noi...daca nu as fi pierdut trenul acum 3 ani, daca nu m-ar fi tinut minte un anume evil bartender...daca nu ai fi facut o caricatura si daca nu as fi facut cateva poze in seara aia...nu te-as fi cunoscut, iar tu n-ai fi avut portretul asta pe blog...imi pare bine ca toate s-au intamplat cum s-au intamplat...am castigat un amic si multe povestiri interesante...
stop and smell the roses, eu asta zic