Hai sictir!

România. O ţară ce seamănă, din ce în ce mai mult, cu o societate comercială cotată la bursă ce are acţiunile în cădere liberă pe piată. Cuvântul "criză" deja mă enervează foarte tare. Cuvânt prezent în publicaţii de tot felul, pe prima pagină şi cu font de o şchioapă, de culoare cât mai stridentă.
Mda... criza lu' peşte... Agenţiile de turism extern au epuizat majoritatea vacanţelor până prin septembrie. Hipermarket-urile sunt asaltate în fiecare sfârşit de săptămână de carucioare hrăpăraţe, care înghit cu repeziciune produse care mai de care mai lipsite de necesitate imediată. În acelaşi timp, românaşul ţipă ca din gură de şarpe ca îl doare buzunarul.
Patroni oportunişti găsesc în cuvântul ăsta stupid un paravan "credibil" pentru scăderi salariale, sub amenintarea concedierii, dacă îl pune Aghiuţă pe angajat să "ciripească" ceva. Nesimţire crasă şi jaf la drumul mare.
În varf de piramidă, indivizi plantaţi de voturi ştampilate cu ochii închişi, ce au un discurs alambicat şi bine înfipt în "meandrele concretului", care oricând pot să dea crampe mentale şi celui mai abil căutator de sensuri şi înţelesuri, se perindă pe la tocşouri şi pălăvrăgesc cu nonşalanţă. Oare cât or să ne mai insulte inteligenţa prin gogoşile turnate pe la colţ de masă în emisiuni de radio şi TV? După numai 10 minute de căscat gura la "informaţia" ce ni se serveşte, neuronii încep să-mi gesticuleze din axoni, aproape scoţându-şi ochii unii altora.
Băăăăăăăă! Poporul ăsta nu e atât de prost precum îşi imaginează guşile voastre gelatinoase. E numai amorţit. Să vă ferească, cine v-o feri, de furia românului, atunci când se va trezi din somnolenţa asta care îl apasă.