O zi obisnuita

Zi friguroasa. Trecatori grabiti spre activitatile cotidiene isi fac putin timp sa rascoleasca o masa plina cu martisoare... Un tiganus mucios striga Şărvete dă bucătărieeee! Dă bucătărieee! 3 la zăce lei! Un catel ratacit isi cauta stapanul adulmecand aerul plin de praf si graba de romani. O duduie, mai colorata putin, se blesteama ca marfa ce o vinde e argint dă o suta opşpe al grecilor, cu patină albicioasa doamnă... credeţi că io mă fac dă râs aici la oamenii care mă cunoaşte şi doamnele care e clientele mele şi ia numa de la mine? am şi sculele dă incercat în ele!
Lume alba si mai putin alba, pasi de batrane care au ramas fara pensie dupa ce au cheltuit si ultimul banut pe pietricele norocose, covrigi rahitici la 1 leu bucata si 3 lei sirul (acum 6 luni erau 60 de bani si ieri erau 90... azi...e criza), pe jos sunt mucuri de tigari, snururi de martisoare, pungi de plastic si resturi de gogosi si forneti. Un grup de francezi, turisti in Românica noastra cea de toate zilele cauta sa cumpere un obiect cat de cat frumos sa le aduca aminte de vizita la noi. Se opresc la o masa pe care sunt cristale si minerale din Brazilia. Obiecte prelucrate si material brut stau cuminti si se prafuiesc in vuietul urbei pe mal de Dambovita. Preturile sunt ridiol de mici fata de ce se gaseste la ei, asa ca se hotarasc sa ia 3-4 piramide, 2 obeliscuri, o mana de pandantive si o bucata de lemn silicifiat, vechi de mii de ani. Platesc si pleaca bucurosi catre gura de metrou lasand un vanzator zgribulit si bucuros ca a mai facut ceva banuti. In urma lor se aude: şacoşe la un leu! la un leeeeu! şacoşica mare la un leu! Doi politisti roaga pentru a 3-a oara o vanzatoare cu fusta inflorata sa mearga in alta parte sa isi vanda zambilele ca nu are autorizatie. Vantul ii zboara cascheta unuia dintre cei doi reprezentanti ai legii si conflictul se aplaneaza subit in hohotele de ras al tarabagiilor de sezon.
Daca te gasesc tot aici iti iau florile si te trimit acasa! Ai inteles? Se intoarce dupa 5 minute cascheta tavalita si o ameninta pe florareasa.

Asta este ametist?
Da doamna!
Femeia se uita la vanzator cu neincredere si ridica o spranceana. Se uita fix in ochii lui peste ochelarii cu rama groasa...
Sigur e ametist?
Doamna... daca minteam prima data... credeti ca la repetarea intrebarii ma speriam si imi schimbam raspunsul?
Femeia, acra, lasa cristalul din ametist pe masa si pleaca uitandu-se cu ochi aspri catre omul care da sa ajute o batrana sa ridice o piramida din agat.

Impachetez piramida din agat pentru batranica ce probabil o cumpara pentru o nepotica rasfatata. Ma feresc de un martisor purtat de vantul aspru, iau banii si ii multumesc. Am facut ceva vanzare azi... Am vandut in sfarsit si lemn silicifiat. Probabil francezii se bucura de faptul ca au facut o afacere buna. A fost binisor azi... pacat de vreme... Pfffff! Cred ca ma ia raceala iarasi. Si doar ce scapasem...

Ma dor talpile ca dracu'!
12 ore de stat in picioare, in frig si tigania din Unirii, isi fac efectul din ce in ce mai puternic in drum spre casa... si mie foame.

Mi-e dor de Mara...