Trezit din somn

Uite ca am facut-o in sfarsit.... Am facut un blog si iata-ma la primul "post"... Ma chinui de ceva vreme sa fac pasul asta. Il fac acum, la ora asta tarzie in noapte, pentru ca mi-a zburat somnul. Adormisem de ceva jumatati de ora. Nu mai stiu ce m-a facut sa deschid ochii, dar din momentul ala nu am mai putut dormi. Trist.... Sunt asa de obosit.... Undeva intr-un colt al mintii (da, e posibil sa am minte patrata... sau "cuba", cum zicea un amic), a inceput sa-mi palpaie timid, apoi din ce in ce mai vioi, gandul ca as putea sa ma apuc de scris. Ca na.... oricum, de ceva vreme, nu am altceva mai bun de facut. Zis si facut! Pornesc rajnita mea de calculator, ii dau un mic "branci" la ventilatorul sursei (ca na... e cu schepsis) si toate bune. Iata-ma deschizand sora Mozilla, vulpea focoasa ce ma ajuta zi de zi sa imi mai omor cate un neuron ici, colea, sa mai citesc cate un articol bun pe dincolo... ce mai... ca uns. "La un semn, deschisa-i calea", alerta de e-mail nou! Buuuuun! Ca de obicei oferta de locuri de munca. M-am abonat ca tot omul la niste chestiute interesate sa te ajute sa iti gasesti un loc de munca. Am depus C.V.-uri la zeci si zeci de firme, in "n" domenii, cu scrisoare de intentie sau fara, cu experienta in domeniul respectiv, sau ioc... ce mai... disperare de cauza. Nu stiu de ce ma mai obosesc sa fac asta. Oricum, DACA, prin minune, te suna cineva sa mergi la un interviu si te duci, te intreaba ba de una, ba de alta, iti multumeste pentru prezenta, te asigura ca sunt interesati de ceea ce le poti tu oferi, promit ca te vor suna peste 2 sau 3 zile, fie ca raspunsul este DA, fie ca este NU. Daaaaaaaa de unde! Te uiti ca boul in teava si astepti pe dracu' sa te ia de gat. Sa fi sigur ca au uitat ca existi. Paaaaa!
Ei... gata! Gata! Nu de asta m-am apucat sa scriu. Sau... nu numai de asta... Cine sa le mai stie pe toate? Vreau sa va spun ca inca nu m-am gandit pe ce fagas am sa ma duc, despre ce am sa scriu.. Cum spunea o buna prietena: "Ia ba si scrie! Nu trebuie sa te gandesti la asta prea mult! Si nu face ciorne ca te mananc! Fi liber!". Mare lucru libertatea asta.
Am mai dat un click, doua sau mai multe, pe "trimite C.V.". Cred ca din reflex. Oricum... se spune ca speranta moare ultima... Ma rog... ce stiu eu...
Stiu ca am ochii deschisi. Stiu ca fiecare bataie de aripi e o dovada ca traiesc. Stiu ca atunci cand uit ca exist, este cineva sa imi aduca aminte. Si mai stiu cate ceva... dar asta pe mai tarziu...
Acum vreau sa ma opresc pentru un minut si sa trag aer in piept...


E mult mai bine acum! Mai ales de cand m-am lasat de fumat. Ma rog... aproape ca m-am lasat definitiv de fumat. Inca mai doare cate o pofta de un "fum" la cafea. Chiar o mai comit. Dar asta foarte rar. Bai! Dar de cumparat tigari... asta chiar ca nu o mai fac de ceva vreme.
Unde ramasesem?
A... da...
La tras aer in piept...
E ciudat cate lucruri in viata noastra incep cu un tras sanatos de aer in piept.
Prima zi din viata, cand nenea doctoru' iti da o palma peste poponet si incepi prin a trage prima gura de aer. Si una sanatoasa! Ca de... ai nevoie ca sa plangi!
Primul cuvant... Primul pas pe propriile picioare...
Prima floare pe care o oferi... primul sarut...
Primul "Te iubesc!"...
Toate astea sunt precedate de aceeasi mare gura de aer, trasa strasnic in piept.

Acum, ca mi-am luat portia de aer bagat cu forta in plamanii mei cei obositi, pot sa merg linistit in bucatarie sa imi prepar ultima lingura de cafea ramasa pe fundul unui borcan.

Evident ca nu am sa mai dorm. Mi-au reinceput insomniile care m-au macinat ani la rand. Sa fie asta un semn? Un semn ca ma voi intoarce in intunericul de unde abia iesisem? Mai sa fie... doar ce incepusem sa redevin Eu. Usor, usor, ma ridicam pe cate un colt de batista brodata de speranta si lumina. Imi era bine... Incepusem sa invat sa merg fara carjele ingrate, lasate de o amintire. O amintire veche... o amintire estompata si ramasa fara gust...
Credeam ca mi-am plans ce mi s-a dat, prin semn si aripa, sa-mi plang. Se poate sa ma fi inselat? Se poate sa fi cazut iarasi in capcanele presarate pe spirala vietii si a mortii mele?
De ce mi-e frig?

Atatea intrebari care isi asteapta raspunsul. Atatea cuvinte inecate de teama. Teama de a ma fi nascut prea devreme... sau... dimpotriva.... prea tarziu.
O batrana tiganca imi zicea candva: "maica... esti puriu tare maica". Desi nu aveam decat putini ani peste majorat... Poate stia batrana ce stia...
Am vazut de curand un film tare interesant. The Curious Case of Benjamin Button. Cred ca de atunci mi s-au reactivat insomniile care candva ma facusera de pomina printre cunoscuti.
Nascandu-te batran si intinerind, fizic, odata cu iaintarea in varsta. Sa itzi traiesti "invechirea" sufletului intr-un corp din ce in ce mai tanar, pana la stingerea flacarii in scutece.
Brrrrrr!!
Iar mi-e frig!