Tremur... soapta...

Am reusit sa dorm... 4 ore... E bine si atat. Imaginile nu imi mai ard retina chiar asa de tare.
Tin pensula cu mana uscata de veghe si incerc sa acopar, strat dupa strat, litera dupa litera. E negru de fum. E intuneric si adanc. Ici, colo, apar cate un punct, doua, de lumina... nu pentru mult timp.

Mi-e dor!
Soptesc si tremur... Nu vreau ca o soapta sa faca tandari linistea cu care m-am invelit azi. Trebuie sa lucrez... sa termin ce am inceput si sa scap.

In lumina slaba si galbuie, ce trece prin jaluzelele afumate de viciul pe care incerc sa-l uit, e o mogaldeata neagra si febrila ce sta ciucita pe covor. In mana tine o pensula lunga si nepotrivita pentru ceea ce face. Mainile ii tremura usor... O pleoapa i se zbate haotic si incontrolabil. Mogaldeata isi tine respiratia din cand in cand pentru cateva momente.
Camera e rece si dominata de o dezordine familiara. Un trepied sta infipt in covorul albastru si poarta o sapca gri, pusa probabil la uscat... in brate tine o planseta cu o schita intunecata. Un chip... o aratare cu ochi tristi si pierduti in spirale de fum salbatic.
Haine stau atarnate pe sasiuri, ce isi asteapta cuminti panzele viitore, rezemate de pereti albi. Intr-un colt, pe un suport batut in perete, un umeras firav se arcuieste sub greutatea unui cojoc inca reavan, de ieri. Un pat ravasit, strajuit de un scaun scalciat, rezemat, pe post de noptiera.
Omuletul negru isi indreapta cu greutate un picior ce statuse ascuns sub el mai multa vreme decat ar fi trebuit. Suvite zbarlite si gri, scapate din stransoarea legaturii elasticului negru, catifelat, nu-i dau pace. Parca incearca sa-l distraga, sa-l faca sa iasa din transa lucrului. In tacerea camerei se aude numai pensula care mangaie suprafetele cu ritm de aripa grea in zbor lung si monoton. O soapta... un sunet infundat si chinuit.. -Mi-e dor! Omuletul isi inghite o urmatoare soapta si se opreste din ritmul pensulei-aripa. Se uita in gol si scutura din cap dojenitor. Pensula ii cade in borcanul cu apa neagra-fum si mainile ii cuprind fata intr-o inclestare tremuranda. Se leagana inainte si inapoi cu ritm lent de remuscare.

Ahhhh! Ce tare ma ustura ochii. Si abia este este ora 13. Pfffff!
Si vopseaua asta nu se mai usuca odata... E clar... Nu termin nici azi.